La cumpărarea unei mașini second-hand, vânzătorul trebuie să îți poată prezenta cel puțin actul de identitate, certificatul de înmatriculare, cartea de identitate a vehiculului, dovada inspecției tehnice și un contract de vânzare-cumpărare. Lista exactă diferă în funcție de vânzător (persoană fizică, firmă) și de proveniența mașinii (din țară sau din import). Compară mai jos cele trei situații cele mai frecvente, apoi verifică fiecare act pe rând.
De la cine cumperi: trei variante, trei seturi de acte
| Variantă | Actele de la vânzător | Ce verifici în plus |
|---|---|---|
| De la o persoană fizică din țară | Act de identitate, certificat de înmatriculare, carte de identitate a vehiculului, inspecție tehnică, contract | Că vânzătorul este proprietarul și că nu există sarcini sau datorii legate de mașină |
| De la un dealer sau o firmă | Acte ale firmei, factură sau contract, documentele vehiculului, eventual garanție | Condițiile de garanție și istoricul mașinii |
| Din import | Acte din țara de proveniență, documente vamale și de înmatriculare, traduceri unde este cazul | Dacă importul s-a făcut legal și dacă mașina poate fi înmatriculată în țară |
Documentul 1: actul de identitate al vânzătorului
Verifică ca persoana care vinde să fie cea trecută în certificatul de înmatriculare. Dacă vinde altcineva, cere o împuternicire sau o procură adecvată, nu o promisiune verbală. Compară datele din act cu cele din documentele mașinii. Dacă există nepotriviri, cere explicații în scris înainte de a semna ceva.
Documentul 2: certificatul de înmatriculare și cartea de identitate a vehiculului
Certificatul de înmatriculare arată cui aparține mașina și datele ei de identificare, iar cartea de identitate a vehiculului descrie caracteristicile tehnice. Compară seria de șasiu din acte cu cea de pe mașină și verifică dacă datele sunt coerente: marcă, model, culoare, capacitate. Orice diferență poate arăta modificări nedeclarate sau, mai grav, probleme de proveniență. Dacă ceva nu se potrivește, oprește tranzacția până la clarificare.
Documentul 3: inspecția tehnică periodică
Dovada inspecției tehnice arată că vehiculul a trecut verificările la data respectivă. Nu confunda un document valabil cu o garanție a stării bune: o mașină poate trece inspecția și să aibă defecte ascunse. Dacă ai dubii, cere o verificare la un service de încredere, pe cheltuiala ta sau în baza unui acord cu vânzătorul. Pentru o decizie fundamentată, este util să cunoști și istoricul reviziilor, dacă există.
Documentul 4: contractul de vânzare-cumpărare
Contractul trebuie să conțină datele părților, ale vehiculului, prețul, data predării și declarațiile privind starea juridică a mașinii. Pașii următori, adică modul în care se transferă dreptul de proprietate și ce acte se depun, sunt descriși în ghidul despre transferul proprietății unei mașini, acte și pași, pe care merită să îl parcurgi înainte de întâlnirea cu vânzătorul. Citește fiecare clauză și nu semna documente goale sau incomplete.
Documentul 5: dovada plății taxelor și lipsa sarcinilor
Verifică dacă mașina nu are datorii la bugetul local, amenzi neachitate sau sarcini, de exemplu un gaj în favoarea unei bănci sau a altui creditor. Cere vânzătorului dovezi că taxele au fost plătite la zi și, dacă este cazul, un document care arată că nu există restanțe. Dacă mașina a fost cumpărată în rate, asigură-te că ratele sunt achitate și că nu mai există restricții asupra ei.
Lista de verificare la întâlnirea cu vânzătorul
- Compară numele din actul de identitate cu cel din certificatul de înmatriculare.
- Verifică seria de șasiu de pe mașină cu cea din acte.
- Cere dovada inspecției tehnice și verifică valabilitatea.
- Întreabă despre istoricul întreținerii și cere facturile, dacă există.
- Verifică existența unor sarcini, datorii sau amenzi.
- Citește contractul înainte să semnezi și păstrează un exemplar.
- Stabilește clar data predării, modul de plată și cine se ocupă de formalitățile ulterioare.
Cum verifici istoricul mașinii
Pe lângă acte, merită să afli istoricul vehiculului: câți proprietari a avut, dacă a fost implicat în accidente grave, dacă kilometrajul pare realist față de uzura interioară. Cere să vezi cărțile de service sau facturile de întreținere și compară datele cu starea mașinii. O pedală foarte uzată la o mașină cu kilometraj mic ridică semne de întrebare. În cazul vehiculelor din import, pot exista diferențe între datele afișate și realitate, de aceea o inspecție independentă este cu atât mai utilă.
Nu te lăsa grăbit de vânzător. Un cumpărător care își ia timp să verifice nu este suspicios, ci responsabil, iar un vânzător onest înțelege acest lucru.
Plata: cum o faci în siguranță
Evită sumele mari în numerar fără o dovadă clară. Preferă un transfer bancar, cu mențiuni care identifică tranzacția, sau o altă metodă care lasă urme verificabile. Păstrează chitanța sau extrasul. Dacă vânzătorul insistă să semneze mai multe contracte cu prețuri diferite, refuză: aceasta este o practică nepotrivită, care îți poate crea probleme ulterioare.
Ce faci după ce ai luat mașina
După predare, ai de îndeplinit formalitățile de transfer și de înmatriculare pe numele tău, în termenele prevăzute de reguli. Încheie o asigurare RCA înainte de a circula și verifică dacă mașina are inspecție tehnică valabilă. Păstrează toate documentele din tranzacție într-un dosar, pentru a le putea prezenta la nevoie. Despre categoria generală a acestor proceduri poți citi în secțiunea auto și permis, iar pentru alte formalități administrative poți urmări GhidulZilei.
Semnale că ar fi mai bine să renunți
- vânzătorul refuză să arate originalele documentelor;
- seria de șasiu pare modificată sau ștearsă;
- prețul este mult sub cel al unor mașini comparabile, fără explicație;
- vânzătorul cere avans mare înainte de a arăta mașina;
- actele sunt pe numele altcuiva, fără împuternicire clară.
Când să ceri ajutor
Dacă tranzacția implică sume mari, un vehicul de import sau acte neclare, un specialist te poate scuti de probleme: un notar pentru contract, un mecanic pentru starea tehnică, un jurist pentru situațiile neobișnuite. Costul sfatului este, de regulă, mult mai mic decât cel al unei greșeli de cumpărare. Dacă ceva pare prea bun ca să fie adevărat, probabil că nu este.
